Sfarsiturile sunt pline de lacrimi ,durere si asa mai departe si totusi ai nevoie de ele ca sa poti avea parte de un inceput.S-au incheiat 4 ani frumosi,4 ani in care te-ai descoperit pe tine insuti,in care ai dat de 1000 de ori cu capul de sus si de fiecare data a durut al naibii de tare.Si acum sa recapitulam ce avem si ce am pierdut:
-am cunoscut iubirea, dezamagirea, curajul, vinovatia, inocenta, prostia, precautia, lupta, munca, durerea, zambetul, ura, tot ce e mai pur pe lume si tot ce e mai rau.
-am pierdut ce eram ca sa castigam ceea ce suntem.
Am fost copii si chiar si cand am incetat sa mai fim am trait cu iluzia si cu sufletul mereu tanar si a venit momentul in care nu ne mai putem minti.Am crescut,am facut pasul cel mare de a lua viata in propriile maini si de a decide singuri.Ce poate fi asa rau ne spunem mereu..dar cu totii stim ca e greu,mai greu decat pare si in acelasi timp ca zambetul ce lumineaza orice zi intunecata nu ne va lasa prada greutatilor.
Hai sa mai radem la glumele prostesti din timpul orelor,hai sa mai chiulim sarind gardul,hai sa mai fim uniti inca o data,sa mai avem discutii aprinse,sa tipam,sa spargem,sa aruncam,sa plangem si apoi sa radem si sa fim fericiti ca ne avem unii pe altii.Hai sa ne amintim cum era,sa mai traim o data totul,sa mai fim liceeni.
Un oras nou,oameni noi,un alt pat,o alta locuinta,alta scoala,alta lume.Am facut cu totii o alegere pt urmatorii 3,5,7 ani si trebuie sa ne acomodam cu tot ce e altfel,sa invatam sa traim pe propriile picioare.Aici parca soarele rasare altfel...si totusi la fel de frumos iti spune "Buna dimineata!".
Tindem sa credem ca ne-am schimbat,pentru ca da,ne-am maturizat,ne-am desprins de cei ce ne-au crescut si ne-au invatat sa ajungem aici unde suntem,cei ce ne-au calauzit pasii.In adancul sufletului stim cu totii ca inca suntem copiii aceia fara griji care au mereu zambetul pe buze, iar din cand in cand lasam asta sa se vada...in prezenta vechilor prieteni ce simt acelasi lucru.
Pot sa spun ca mi-e dor.Azi,20.11.2010, mi-aduc aminte ce frumos era cand eram noi toti,9-10-11-12M1.Nu exista lucru mai frumos decat ce am avut noi si pot sa spun ca decat ceea ce avem inca.Fiecare a ramas intr-un colt al sufletului cu nostalgia acelor ani si ar vrea sa o retraiasca.
Mie una imi salta inima si ma trec fiorii cand vad la metrou unul dintre voi,cand trec pe strada si vad facultatile in care stiu ca sunteti, cand dau peste amintiri atat de pretioase.
Noi,cateva inca ne straduim sa mentinem ce am construit in 4 ani atat cat se poate.Tinem cu dintii de ceea ce avem si ne luptam cu oricine si orice pentru a intretine totul.Chiar daca intalnirile sau rarit,inca ne iubim...
As vrea sa stiu ca sunteti cu totii bine....as vrea un feedback,aici,pe blog-ul ce ne mentine vii.Vreau sa stiu ca ati ramas cu totii la fel cum va stiu,la fel cum eram inainte de 1 octombrie,inainte de facultate....in liceu.
Mi-e dor de voi.
Cu drag,Eve.
4 comentarii:
Salutari de la Essex :)) e primul lucru care mi-a venit in minte :)) si nu stiu de ce, puteam sa spun altceva mai inteligent, dar e greu, mi-e dor de voi toti, si abea astept sa ne vedem, sa mai radem sa mai glumim si deja suna a descriere de clasa a 5-a cu " ce-am facut in vacanta" , o inainte sa incep sa ma emotionez de tot in taste si sa nu ma mai suporte calculatorul : mi-e dor de voi toti,si propun sa ne vedem de craciun/inainte sau dupa cu clasa :) sa ridice mana sus cine e up to it!
love,
lola
Nu stiu de restul, dar eu am avut efectiv goosebumps cand am citit ce ai scris.
Refuz sa cred ca o sa se dea cineva in laturi de la colindatul binecunoscut sau de la o simpla intalnire ca 13m1. Pentru ca am fost si vom ramane mereu asa - si nimeni nu poate schimba asta.
Deci, 13m1, ne vedem in vacanta de iarna, daca nu chiar mai devreme.
Va >:D< strans pe toti,
Cora :)
Dragii mosului,
Va scriu acum , ca sunt intr-o dispozitie mai putin depresiva. Mi-e un dor de liceu de nu mai pot! Si de toti, fie si de Leva si de Zaharica...pana si de portar, de femeia de serviciu, de bibliotecara, de tipa aia de la gimnaziu ce purta fusta infloarata si jambiere in toiul iernii...Sa nu mai zic de oamenii cu adevarat importanti...
Am vorbit cu Marina si am inteles ca draga de diriga' deja are o lista plina cu pregatiri de Craciun sa ne primeasca pe noi! Nu stiu altii ce simt, dar eu de-abia astept sa ma asez pe canapeaua aia portocalie si sa o ascult pe diriga povestindu-ne de noile achizitii in materie de rate...Si sa colindam iar cu un ton mai sus sau mai jos decat normal :"Hristos se naste, Domnul ALEARGA..." sau "Cand te scuturi de zapada..."...
Pana cand ne revedem, va imbratisez pe toti! >:D<
Laura
Trimiteți un comentariu