Sfarsiturile sunt pline de lacrimi ,durere si asa mai departe si totusi ai nevoie de ele ca sa poti avea parte de un inceput.S-au incheiat 4 ani frumosi,4 ani in care te-ai descoperit pe tine insuti,in care ai dat de 1000 de ori cu capul de sus si de fiecare data a durut al naibii de tare.Si acum sa recapitulam ce avem si ce am pierdut:
-am cunoscut iubirea, dezamagirea, curajul, vinovatia, inocenta, prostia, precautia, lupta, munca, durerea, zambetul, ura, tot ce e mai pur pe lume si tot ce e mai rau.
-am pierdut ce eram ca sa castigam ceea ce suntem.
Am fost copii si chiar si cand am incetat sa mai fim am trait cu iluzia si cu sufletul mereu tanar si a venit momentul in care nu ne mai putem minti.Am crescut,am facut pasul cel mare de a lua viata in propriile maini si de a decide singuri.Ce poate fi asa rau ne spunem mereu..dar cu totii stim ca e greu,mai greu decat pare si in acelasi timp ca zambetul ce lumineaza orice zi intunecata nu ne va lasa prada greutatilor.
Hai sa mai radem la glumele prostesti din timpul orelor,hai sa mai chiulim sarind gardul,hai sa mai fim uniti inca o data,sa mai avem discutii aprinse,sa tipam,sa spargem,sa aruncam,sa plangem si apoi sa radem si sa fim fericiti ca ne avem unii pe altii.Hai sa ne amintim cum era,sa mai traim o data totul,sa mai fim liceeni.
Un oras nou,oameni noi,un alt pat,o alta locuinta,alta scoala,alta lume.Am facut cu totii o alegere pt urmatorii 3,5,7 ani si trebuie sa ne acomodam cu tot ce e altfel,sa invatam sa traim pe propriile picioare.Aici parca soarele rasare altfel...si totusi la fel de frumos iti spune "Buna dimineata!".
Tindem sa credem ca ne-am schimbat,pentru ca da,ne-am maturizat,ne-am desprins de cei ce ne-au crescut si ne-au invatat sa ajungem aici unde suntem,cei ce ne-au calauzit pasii.In adancul sufletului stim cu totii ca inca suntem copiii aceia fara griji care au mereu zambetul pe buze, iar din cand in cand lasam asta sa se vada...in prezenta vechilor prieteni ce simt acelasi lucru.
Pot sa spun ca mi-e dor.Azi,20.11.2010, mi-aduc aminte ce frumos era cand eram noi toti,9-10-11-12M1.Nu exista lucru mai frumos decat ce am avut noi si pot sa spun ca decat ceea ce avem inca.Fiecare a ramas intr-un colt al sufletului cu nostalgia acelor ani si ar vrea sa o retraiasca.
Mie una imi salta inima si ma trec fiorii cand vad la metrou unul dintre voi,cand trec pe strada si vad facultatile in care stiu ca sunteti, cand dau peste amintiri atat de pretioase.
Noi,cateva inca ne straduim sa mentinem ce am construit in 4 ani atat cat se poate.Tinem cu dintii de ceea ce avem si ne luptam cu oricine si orice pentru a intretine totul.Chiar daca intalnirile sau rarit,inca ne iubim...
As vrea sa stiu ca sunteti cu totii bine....as vrea un feedback,aici,pe blog-ul ce ne mentine vii.Vreau sa stiu ca ati ramas cu totii la fel cum va stiu,la fel cum eram inainte de 1 octombrie,inainte de facultate....in liceu.
Mi-e dor de voi.
Cu drag,Eve.
